marți, 14 ianuarie 2025

STELE-N CER, Versuri MIHAI EMINESCU

Stelele-n cer

Deasupra mărilor

Ard depărtărilor,

            Până ce pier.

După un semn

Clătind catargele,

Tremură largele

           Vase de lemn;

Nişte cetăţi

Plutind pe marile

Şi mişcătoarele

            Pustietăţi.

Stol de cocori

Apucă-ntinsele

Şi necuprinsele

          Drumuri de nori.

Zboară ce pot

Şi-a lor întrecere,

Vecinică trecere ─

          Asta e tot...

Floare de crâng,

Astfel vieţile

Şi tinereţile

        Trec şi se sting.

Orice noroc

Şi-ntinde aripile,

Gonit de clipele

        Stării pe loc.

Până nu mor,

Pleacă-te, îngere,

La trista-mi plângere

       Plină de-amor

Nu e păcat

Ca să se lepede

Clipa cea repede

     Ce ni s-a dat.

MIHAI EMINESCU   - 1879

                                           Foto: Cornelia Jianu "Marea Neagră"

ESTE ULTIMA POEZIE A LUI MIHAI EMINESCU PUBLICATĂ ÎN REVISTA „FÂNTÂNA BLANDUZIEI"

Poezia, fără titlu a fost găsită în buzunarul halatului cu care era îmbrăcat în spital de către doctor. Titlul poeziei i-a fost dat după primul vers.

                                   Foto: Ivan Aivazovski - "Marea Neagră noaptea" (1879)

CITATE DESPRE STELE

  "Câți oameni sunt într-un singur om? Tot atâția câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopții." – Mihai Eminescu

·       -   „Ceea ce străluceşte e născut pentru clipa prezentă; (dar) ceea ce-i autentic rămâne nepierdut pentru posteritate.”  (Johann Wolfgang GOETHE)

·       -   "Un singur gând mi-e rază şi putere:
o stelelor nici voi n-aveţi
în drumul vostru nici o ţintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginirea!"
(Lucian Blaga - "Stelelor")

·      -    „ Stelele nu se tem să apară ca nişte licurici.” (Rabindranath Tagore)

·        -


                                                Foto:  Kateryna Kosуаnenko


O scrisoare - Versuri Angela Ciuraru, grafologia

 
De ce să scriem o scrisoare?
De ce să așteptăm o scrisoare?
În ambele situații suntem supuși
Unor îndoieli, unor încercări.

Între a scrie cuiva
Și a aștepta un răspuns,
Există ceva ce ne frământă:
O teamă ascunsă, un soi de emoții.

Oare se va supăra dacă-i scriu?
Oare îmi va răspunde la scrisoare?
Am să încerc. Stiu că-i plac scrisorile!
Dar nu orice fel de scrisoare.

Printr-o scrisoare, comunicăm ceva:
Ceva despre starea noastră sufletească;
Ceva despre starea fizică sau chiar materială;
O rugăminte, un îndemn, o declarație.

Sunt și scrisori mai puțin plăcute:
despre o pierdere,
o despărțire,
o amenințare.

Ce tip de scrisoare preferăm?
Eu cred că o scrisoare trebuie să fie pozitivă:
Să fie despre lucruri frumoase,
Despre dragoste, iubire, întâlnire.

O scrisoare de la omul iubit,
O scrisoare de la fiecare copil, nepot,
O scrisoare din țară sau dinafara ei,
O scrisoare despre o mică realizare.

Scrisoarea însăși, trimisă sau primită,
Este o realizare, o bucurie!
Scrie-mi de mână, scrie-mi prin mesaje,
Dar… scrie-mi!


Angela Ciuraru, 13 ianuarie 2025, Tulcea

CITATE 

      "Toată viaţa vei primi scrisori de la mine, oricum şi oriunde vei fi. A nimănui nu vei fi cum eşti a mea. Şi totuşi, numai eu nu te voi avea niciodată: sunt umbra de la picioarele tale."  Ionel Teodoreanu

"..aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: să nu faci nici o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată."  Alexandru Vlahuță

 

                                 Abercrombie (1909-1977) - "Scrisoare către Gertrude"


SCRISUL DE MÂNĂ și GRAFOLOGIA

În fiecare an, la 23 ianuarie, în lume este marcată "Ziua scrisului de mână" sau Ziua semnăturii, care a fost instituită cu scopul de a ne aminti de frumuseţea şi unicitatea scrisului de mână şi de necesitatea folosirii semnăturii de mână.

Iniţiatorul acestei zile este Asociaţia producătorilor de instrumente de scris (Writing Instrument Manufacturers Association, WIMA), care a declarat ziua de 23 ianuarie drept ziua sărbătoririi „scrisului de mână”.

Istoria evoluţiei scrisului de mână este de mii de ani, perioadă în care oamenii au încercat să stabilească caracterul unei persoane după scrisul de mână al acesteia. În anul 1875, părintele francez Jean-Hippolyte Michon a folosit pentru prima dată termenul „grafologie”, care, astăzi, este considerat drept un domeniu de analiză a scrisului de mână.

Istoria evoluţiei scrisului de mână este de mii de ani, perioadă în care oamenii au încercat să stabilească caracterul unei persoane după scrisul de mână al acesteia. În anul 1875, părintele francez Jean-Hippolyte Michon a folosit pentru prima dată termenul „grafologie”, care, astăzi, este considerat drept un domeniu de analiză a scrisului de mână. O contribuție importantă la teoria grafologiei a avut-o şi filosoful și psihologul german Ludwig Klages (10 decembrie 1872- 29 iulie 1956).

Oamenii de ştiinţă moderni au stabilit șapte caracteristici principale ale scrisului de mână, după care poate fi creat profilul unui om. Acestea sunt

- mărimea literelor, 

- forma şi înclinarea lor,

- direcția scrisului de mână, 

- presiunea şi viteza scrisului,

- precum şi forma liniei de bază a rândurilor. 

Grafologii consideră că între scrisul de mână şi caracteristicile acestuia există cu siguranţă o legătură, deoarece creierul uman  „conduce” în mod subconştient scrisul de mână.

(După  traducerea: Svetlana Sîrbu/ssirbu/gpodea)