Flori de păducel

Flori de păducel multe, multe, în soare şi vânt,
Împodobind mirific acest drag pământ.
Albă şi frumoasă ca o tânără mireasă
Îmbrăcată în haina de zeii iubirii aleasă.

Puritatea florilor albe sfidează impurul,
Stălucind cu emfază în soarele lor.
Parcă plutind, și odată cu dorul,
Disipă în jur tot farmecul florilor.

Versuri și foto:Angela Ciuraru

Videoclip pe:
https://youtu.be/QMI71adp6rM

Valsul florilor de liliac.

Un cor şi un vals al florilor de liliac. Dirijor le este vântul.

  Valsul florilor de liliac este acompaniat  de zumzetul albinelor şi de trilurile păsărilor care zboară din tufişurile dese, speriate fiind, de pașii oamenilor ce au venit să admire florile de liliac.

   Niciodată ca în acest an, nu mi s-au părut atât de fascinante florile de liliac. O întindere impresionantă de arbuşti de liliac înflorit se desfășura în fața ochilor noștri, ademenindu-ne să-i admirăm. Soarele şi vântul contribuiau şi ei din plin la feeria peisajului cu flori de liliac, iar parfumul lor suav de liliac umplea întrega zare, ducându-te cu gândul departe la alte amintiri cu liliac, predispunându-te la un extaz idilic.

Într-un parc, cu atâta liliac, nu puteai să stai posac.
Vesel, te făcea culoarea. Visător, parfumul lor.

Bucuria de a privi liliacul înflorit, te înalţă, te încarcă de melancolie, te face să visezi, te face mai bun. Oricum, fiecare devine şi crede ceea ce i se potriveşte!

Fotografii din grădina de la Monumentul Independenței, Tulcea.

Urmăriși și videoclipul pe:
https://youtu.be/7XcWafJZtZQ  "Flori de liliac"

Arborele - Mircea Eliade

Simbol al vieții elementare, crescut din apele de la începutul lumii, sau din buricul unui zeu, arborele reprezintă forma inițială a haosului și marchează un centru.

Arborele face legătura între cer și pământ; sintetizează numeroase credințe, ritualuri și mituri.

Arborele este imaginea reflectată a cosmosului, teofanie universală, simbol al vieții, al fecundității inepuizabile, centrul lumii, suport al universului, receptacul al sufletului strămoșilor, semn al reânvierii etc.

Sensul generic al arborelui rămâne veșnicia și misterioasa evoluție.

Simpla contemplație a arborelui melancolizează ființa, căci îi evocă sensul devenirii universale.

(Doina Ruşti - "Dicţionar de simboluri din opera lui Mircea Eliade)

Vezi videoclipul:
https://youtu.be/NiZxVbnj22E "Padurea în mai"

                                          

Foto.Angela Ciuraru "Păduri dobrogene"

Pași

Tu pleci, eu aștept.
Tu vii, eu nu mai aștept.
Mă cauți, mă privești și pleci.
Te văd, îți vorbesc, nu te deslușesc.

Timpul trece pentru tine.
Trece timpul pentru mine.
Tu mă cauți, mă găsești.
Îmi vorbești, spui că pe alta iubești.

Viața mea, nu e la fel cu a ta.
Tu aveai o iubită, eu aveam un alt iubit.
Eu am ales un om oarecare,
Tu, poate, lozul cel mare.

Timpul trece pentru tine.
Trece timpul pentru mine.
Iar mă cauți,  mă găsești.
Accept să-mi vorbești, mă îndrăgostesc.

Viața mea, nu e la fel cu a ta.
Tu ești cineva, eu doar amintirea.
Când aș fi crezut că e revenirea,
Te-ai pus în gardă cu prevenirea.

Prea multe vise am plănuit.
Am pătimit. Nu mai e timp pentru iubit.
Tu, mă crezi încă frumoasă,
Pretinzi că de mine îți pasă.

Varianta ta a fost, se pare, cea bună,
O mai ții și acuma de mână.
Iar eu am continuat să trăiesc,
Simplu, normal și firesc.

Angela Ciuraru, 23 aprilie 2018

Vise de primăvară I

Fiecare anotimp te fascinează cu ceva frumos. 

Iarna, ne dăruiește farmecul zăpezilor într-o varietate de forme albe uimitoare.

Toamna, ne încântă ochii prin foșnetul frunzelor multicolore și bogățiile ei.

Vara, aduce libertatea de a ne bucura de căldura soarelui, la munte, la mare sau de multitudinea florilor văzute oriunde am privi.

Primăvara, este anotimpul florilor de început, de renaștere, de visare, de speranțe. Este anotimpul cel mai așteptat. De aceea eu iubesc primăvara! Am prins în aparatul foto un vis. Visul meu, avea culoarea albă!

Foto: Angela Ciuraru, Zona Mihai Bravu, Tulcea

Magia magnoliilor înflorite

Magia magnoliilor înflorite

Stârnește atâta uimire despre frumos,

Încât ai vrea să o iei la pas, pe jos, 

Ademenit fiind de florile ce se lasă privite.

Magia, te duce cu gândul, la alte frumuseți râvnite,

De care n-ai avut parte, de viață fiind răvășite.

Rămâi în extazul în care-ai căzut profund şi fără cuvinte,

Apoi, plecând, trăiești cu magnoliile toate în minte.

Angela Ciuraru, 24 apr. 2018

Foto Angela Ciuraru, "Magnolii tulcene"

Un cerc ce cuprinde simboluri la flori

Florile de iasomie:
"...ea a căutat sub şal, la sân, şi mi-a azvârlit ceva alb şi cu alunecare leneşă în aer; o coroniţă din flori de iasomie...Purtam coroniţa de iasomie cu prea multă mângâiere şi bucurie ca să mă gândesc la altceva. Am înţeles mai târziu că acesta era semnul logodnei, că fecioara care dăruieşte o asemenea coroniţă unui tânăr e considerată pe veci a lui, căci schimbul acesta de flori avea valoarea unui legământ dincolo de împrejurări şi de moarte." (Mircea Eliade - "Maitreyi)

Teiul:

Simbol eminescian, devenit emblemă a spiritualităţii româneşti. "... teiul nu-şi va mai scutura niciodată florile. Nu şi le mai poate scutura. E al nostru şi ce-i al nostru nu-i în timp, nu are durată..." 
(Mircea Eliade în nuvela "Ivan")

Crinul:

"Simbol al purităţii, dar şi al iubirii interzise, crinul este floarea gloriei, dar şi a morţii. În sens creştin, crinul reprezintă abandonul, uitarea de sine pentru cei aleşi de Dumnezeu. Crinul cu şase petale figurează soarele, sau roata cerului." 

(Doina Ruşti -"Dicţionar de simboluri din opera lui Mircea Eliade)

TRANDAFIRUL:

“Semn al renaşterii, ca orice floare, al contemplaţiei prin sugestia de spaţiu închis, de recipient al misterului, trandafirul este şi floarea eroului mort, căci s-a născut din sângele lui Adonis, pe când acesta agoniza; moartea zeului reprezintă repetarea actului cosmogonic; orice viaţă întreruptă brusc, înainte de a se fi consumat, se prelungeşte sub o altă formă, de regulă vegetală; trandafirii iviţi din sângele lui Adonis exprimă sacrificiul, suferinţa, renaşterea şi iubirea ca dimensiuni majore ale vieţii.”
(Mircea Eliade -"Tratat de Istorie a Religiilor")

"De asemenea trandafirul mai este şi simbol al labirintului, iar prin aceasta, imagine a misterelor, căci este floarea cu treizeci de petale, care ascunde, care învăluie."
"În opera lui Dante, trandafirul alb este imaginea sufletelor mântuite,reflex al cercurilor dumnezeirii şi simbol al cominicării prin iubire.
Eliade transpune simbolul cu sensul său mitic, de renaştere.
În romanul "19 trandafiri" Eusebiu primeşte periodic un buchet de nouăsprezece trandafiri roşii, veniţi din eternitate, de la A. D. P.,după evadarea lor din spaţiul libertăţii absolute; şase dintre ei se ofilesc şi rămân treisprezece trandafiri; atât culoarea cât şi numărul simbolizează viaţa renăscută, căci, cifră a Morţii în cărţile de tarot, treisprezece desemnează un ciclu (doisprezece), peste care se adaugă o unitate, un început." (Mircea Eliade - "19 trandafiri" )

Foto: Angele Ciuraru